Principiul nediscriminării este un concept fundamental în drepturile omului și în legislația internațională, care prevede că toate persoanele trebuie tratate în mod egal și fără prejudecăți sau favoritisme pe baza unor caracteristici precum rasă, sex, religie, naționalitate, dizabilitate, orientare sexuală sau alte criterii.

În esență, principiul nediscriminării promovează egalitatea de șanse și protejează drepturile fundamentale ale tuturor indivizilor, asigurându-se că nimeni nu este dezavantajat sau tratat nedrept din cauza unor trăsături personale sau apartenențe la anumite grupuri.

Scopul legii nediscriminării este de a permite tuturor persoanelor o șansă echitabilă și corectă în accesarea oportunităților disponibile într-o societate. Acest lucru înseamnă că indivizii sau grupurile de indivizi care sunt în situații comparabile nu trebuie tratați mai puțin favorabil datorită unei caracteristici particulare, precum sexul lor, originea etnică sau rasială, religia sau credința, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală.

Directivele UE

Uniunea Europeană, având la bază valori axate pe nediscriminare, egalitate, respect pentru demnitatea umană și drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor care aparțin minorităților, a adoptat mai multe directive care pun în aplicare principiul egalității de tratament între femei și bărbați și între persoane fără deosebire de rasă sau origine etnică, orientare sexuală, vârstă și handicap în diferite domenii ale vieții:

• Directiva 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale;
• Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică;
• Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;
• Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
• Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă;
• Directiva 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă.

Discriminarea pe motive de cetățenie a fost întotdeauna interzisă de tratatele Uniunii Europene (UE), precum și discriminarea pe criterii de sex în contextul ocupării forței de muncă.

Egalitatea de gen, care se numără printre cele 20 de principii-cheie ale Pilonului european al drepturilor sociale, urmărește să asigure:

• dreptul la remunerare egală pentru muncă egală sau pentru muncă de valoare egală;
• egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește:

• piața forței de muncă;

• condițiile de angajare;

• evoluția carierei.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, are ca obiectiv – așa cum e precizat în preambul – ”să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între națiunile europene”.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) interzice discriminarea pe motiv de cetățenie. De asemenea, acesta permite Consiliului Uniunii Europene să ia măsurile adecvate în vederea combaterii discriminării pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În articolul 8, TFUE conferă UE competența de la itroduce măsuri pentru eliminarea inegalităților și îndeamnă Uniunea să promoveze egalitatea dintre bărbați și femei prin toate politicile sale.

Articolul 19 din TFUE conferă UE competența de a combate discriminarea pe criterii de gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul 153 stă la baza măsurilor UE în domeniul egalității de șanse și al egalității de tratament în materie de încadrare în muncă și de muncă.

Articolul 157 din TFUE recunoaște principiul egalității de remunerare a bărbaților și a femeilor pentru aceeași muncă sau muncă de valoare egală.